sâmbătă, 25 ianuarie 2014
marți, 7 ianuarie 2014
luni, 6 ianuarie 2014
pt...mai tarziu
Pentru atunci cand...
Cand voi invata sa nu te iubesc, voi strange toate
Stelele si ti le voi darui ca semn al renuntarii mele.
Toate amintirile o sa le pun in cosul de nuiele
Si-o sa le lepad in apele-nspumate
Ale uitarii.
Cand voi invata sa nu te iubesc, voi ingropa
Razleata lacrima de pe pleoapa-ngreunata,
Ma voi gandi la ce noi doi am fost odata,
La cugetul ce-n mine-agoniza
Prada durerii.
Cand voi invata sa nu te iubesc, voi potoli
Toate furtunile de ganduri asurzitoare,
Voi aprinde o lumanare la mormantul imaginatiei inselatoare
Si de vina de-a nu ma iubi te-oi absolvi.
Dar pan’ce ochii tai adanci m-ademenesc
Nu pot decat sa tac…sa sper…sa te iubesc…
joi, 2 ianuarie 2014
un fel de...resemnare
N-a fost nimic din ce-a putut sa fie,
Si ce-a putut sa fie s-a sfarsit...
N-a fost decat o scurta nebunie
Ce-a-nsangerat o lama, lucioasa, de cutit!...
N-am fost decat doi calatori cu trenul,
Ce ne-am urcat in tren fara tichete
Si fara nici un alt bagaj decat refrenul
Semnalului de-alarma din perete!...
Dar n-am putut calatori-mpreuna...
Si fiecare-am coborat in cate-o gara,
Ca doua veverite-nspaimantate de furtuna -
Furtuna primei noastre nopti de primavara!
Si-atata tot!... Din ce-a putut sa fie,
N-a fost decat un searbad inceput
De simplu "fapt divers", ce nu se stie
In care timp si-n care loc s-a petrecut!...
Ion Minulescu
Abonați-vă la:
Postări (Atom)